5.5.38

Asociaţia SPRING

Cyberbullyingul, un fenomen din ce în ce mai răspândit

 

În octombrie 2012, Amanda Todd, o tânără victimă a abuzului pe internet, posta pe YouTube un filmuleţ intitulat „Povestea mea: chinul, bullyingul, sinuciderea şi automutilarea”. În înregistrare, adolescenta arăta camerei cartonaşe pe care erau scrise experienţele ei cu şantajul şi bullyingul. La puţin timp după aceea, tânăra s-a sinucis.

Amanda a fost convinsă de un necunoscut pe care-l întâlnise pe internet să-şi dezgolească sânii în faţa camerei video. Respectivul a încercat apoi să folosească fotografia pe care i-o făcuse ca s-o şantajeze. Poza a început să circule pe internet şi a ajuns inclusiv pe Facebook. Despre deznodământul tragic aţi citit mai sus.

Una dintre metodele cele mai răspândite de bullying, căriea îi cad victimă anual aproape 43% dintre copii, se numeşte cyberbullying şi este definită de stie-ul de profil „stopbullying.gov” astfel:

„Cyberbullyingul este o formă de bullying care are loc prin intermediul tehnologiei electronice, anume telefoane mobile, computere, tablete, în medii ca site-urile de socializare, mesajele text sau site-uri web.”

Câteva exemple de cyberbullying includ mesajele text sau e-mailurile cu conţinut răutăcios, zvonurile răspândite prin email sau chiar prin intermediul reţelelor de socializare, pozele indecente, videoclipurile, site-urile sau profilurile false, create de agresori.

Trăsătura cea mai nefericită a acestui tip de bullying este caracterul său cvasi-permanent - zi şi noapte, în orice zi a săptămânii, copiii pot să fie agresaţi de alţi copii, prin intermediul tehnologiei. Dacă în cazul agresivităţii din viaţa reală, a certurilor, a abuzului fizic, copilul poate să se îndepărteze, să caute protectori, să facă în aşa fel încât să ia distanţă fizică şi psihologică de agresor, în cazul cyberbullyingului, mai ales dată fiind aproape permanenta utilizare a reţelelor sociale, copilul-victimă este expus unui flux neîntrerupt de agresivitate, care vine însoţită de toate emoţiile negative aferente: ruşine, spaimă, furie, etc.

Efortul necesar pentru a se îndepărta e cu mult mai mare - ar fi nevoie de o adevărată schimbare a stilului de viaţă pentru ca adolescentul sau copilul să se ferească de bullying: renunţarea la telefon, internet, reţele de socializare. Acest lucru e nu doar greu de făcut, ci şi contraindicat, fiindcă agresorul probabil că nu se va opri, iar victima va ajunge la un moment dat să nu mai aibă unde să se retragă.

Fenomenul cyberbullyingului ia amploare pe măsură ce tehnologia avansează şi utilizarea ei începe la vârste din ce în ce mai fragede. Iată mai jos câteva statistici bazate pe studii de specialitate:

  1. 70% din elevi spun că au văzut adesea cazuri de bullying online.
  2. Peste 80% din adolescenţi folosesc des telefonul mobil, care este, de altfel, şi cel mai utilizat mijloc de cyberbullying.
  3. 68% din adolescenţi sunt de acord că cyberbullyingul e o problemă serioasă.
  4. 81% din tineri cred că e mai uşor să scapi nepedepsit atunci când agresezi pe cineva în mediul online.
  5. 90% din tinerii care au văzut cazuri de cyberbullying spun că le-au ignorat, iar 84% spun că i-au văzut pe alţii cerându-le agresorilor să se oprească.
  6. Numai una din zece victime mărturiseşte abuzul părinţilor sau unui adult în care are încredere.
  7. Fetele sunt cam de două ori mai expuse riscului de-a deveni victime şi agresori în cazurile de cyberbullying.
  8. Aproximativ 58% din copii recunosc că li s-au spus lucruri răutăcioase sau dureroase pe internet. Mai mult de 4 din 10 spun că li s-a întâmplat în repetate rânduri.
  9. Victimele bullyingului sunt de două până la nouă ori mai expuse riscului de-a se gândi la sinucidere.
  10. Aproximativ 75% din elevi recunosc că au vizitat un site web dedicat denigrării altui elev.

Pe de altă parte, nu putem considera vinovată tehnologia de felul în care o utilizează copiii noştri, mai ales dacă ne uităm şi la toate modurile adecvate în care poate ea să fie folosită: pentru susţinerea unor cauze umanitare, strângere de fonduri, etc. sau pur şi simplu pentru legarea unor noi prietenii. Aşadar, ce e de făcut?

Câteva strategii de prevenire a cyberbullyingului, pentru copii şi adolescenţi (după Ted Feinberg şi Nicole Robey):

  1. Ignoră sau opreşte comunicarea, fă o copie a materialului pe care agresorul l-a postat pe internet şi trimite-l părinţilor acestuia, rugându-i să te ajute să opreşti comportamentul care-ţi creează probleme.
  1. Întăreşte-ţi setările de siguranţă şi preferinţele, pentru a limita accesul utilizatorilor nedoriţi la materialele pe care le postezi online.
  2. Trimite o plângere la website-ul, compania de telefonie mobilă sau furnizorul tău de internet.
  3. Cere ajutorul psihologului şcolii, directorului sau altor persoane în măsură să intervină.
  4. Ia legătura cu poliţia dacă cyberbullyingul include ameninţări. În multe ţări cyberbullyingul constituie infracţiune, şi teama de consecinţe legale este, adesea, cea mai bună apărare.

La fel ca şi în cazul bullyingului din viaţa reală, bullyingul prin intermediul mijloacelor tehnologice are consecinţe tragice. Din păcate, acesta este mai greu de urmărit şi prevenit, dar, aşa cum am văzut mai sus, nu imposibil. Ca întotdeauna, sfatul nostru este să rămâneţi optimişti, să vorbiţi cu adolescenţii şi copiii voştri despre bullying şi despre cum poate fi el prevenit şi împiedicat şi, acolo unde este cazul, să apelaţi la ajutorul şcoli, al profesorilor, al autorităţilor.

Surse:

www.stopbullying.gov

http://www.nasponline.org/resources/bullying/Cyberbullying.pdf

https://www.youtube.com/watch?v=vOHXGNx-E7E

Autor: psiholog, Andreea Radu

Ilustrație de Alina Pelmuș

Acest site este parte a proiectului "Aleg să mă implic. STOP Bullying!", realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.– www.fdsc.ro

O inițiativă a Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile

Susținut de:

Sponsorizat de :